"Cu totii purtam in noi nostalgia paradisului pierdut si aspiram inconstient sau nu, spre starea perfecta si beatifica din care am descins"...un gand frumos lasat de Mircea Eliade.
Cred ca paradisul pierdut este inceputul vietii fiecaruia dintre noi. Acea frumusete perfecta..incapacitatea de a face rau. Bucuria fara margini... inutilitatea materiei...jocul continuu. Cand incepi sa cauti adanc in propria fiinta, inlaturand in primul rand teama, ajungi, incetul cu incetul, sa gasesti acel bebelus perfect, capabil doar sa iubeasca si sa aprecieze. Copilul acela cu parul balai fara ieri si fara maine, pentru care frumusetea inseamna adevar, iar adevarul este doar frumusete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu