Numesc ego-ul ca fiind ambitie. Ni se cultiva cultul proprietatii de la primele jucarii primite. Suntem invatati sa avem grija de ele, intrucat sunt numai ale noastre. Ni se planteaza astfel conceptul : estii ceea ce detii. In adolescenta, societatea ne ajuta sa ne plantam o alta buruiana: reputatia. Astfel, adolescentul nelinistit devine ceea ce cred altii ca este. Odata cu trecerea in urmatoarea etapa a vietii, revenim la conceptul : esti ceea ce detii, insa mai adaugam unul : esti si ceea ce faci. Cultul carierei profesionale si cel al avutiei ocupa primele doua pozitii in scara de valori capitaliste ale omului zilelor noastre.
Traim intr-o piata libera, unde concurenta este fundament existential. Parintii se zbat sa ne dea la cele mai bune scoli, eventual in cele mai bune clase. Elevii model primesc premiul I, merg la olimpiade, iar pozele lor sunt agatate pe peretii de onoare ale scolilor si liceelor. La facultate, lucrurile nu se schimba cu nimic, studentii model primid burse si laude. Toate aceste mizerii hranesc ego-ul. Am ajuns sa traim pentru a fi cei mai buni. Un om fara ambitie este privit ca un om fara viitor.
Pana si in credinta conspiratia ego-ului si-a facut loc si a cultivat ideea de separatism. Traim cu impresia ca suntem separati de divinitate. Ni se cultiva ideea Dumnezeu-lui cu barba alba si nuia in mana, care ne priveste din ceruri si ne mai "articuleaza" cand gresim. O imagine de-a dreptul hilara, intrucat divinitatea nu este altceva decat dragoste. Fiecare dintre noi purtam in noi, o parte din divinitate. Spiritul inseamna Dumnezeu: dragoste, perfectiune, adevar si frumusete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu