joi, 27 mai 2010
And this is what I call love...
Nevoia de ceva sau cineva in asigurarea fericirii nu este o cale. Fiecare moment pe care-l petreci suparati, disperat, manios, trist, suferind din cauza comportamentului altei persoane este o clipa in care ai pierdut controlul. Este un moment in care ceea ce cred altii despre propria persoana devine mai important decat ceea ce crezi tu despre tine. Si-ti imbraci supararea in fel de fel de haine, recurgand la orice iti sta in putere sa-i faci pe ceilalti sa te placa. Si asta nu e solutie...
Iubim lumea pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ne dorim sa fie. Si nu incercam sa "umblam" la ceea ce iubim, incercand sa schimbam continutul sau ambalajul. Doar iubim...ne umplem de dragoste si o trimitem in univers. Cei ce o accepta, bine....cei ce nu o fac, la fel de bine. Iubirea nu se impune, ci se ofera, fara a astepta o recompensa, sau ceva in schimbul ei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu