Exista o lume in care oamenii iubesc, sufera si mor. Dar mai exista una a miracolelor fara nume, a mirajelor nirvanice, unde fericirea, adevarul, dragostea si eternitatea se impletesc in unde fine scoase dintr-un imaginar real...
Orientalii spun ca lumea in care noi traim este o iluzie.
Crestinii spun ca "Totul in lume este desertaciune. O desertaciune a desertaciunilor."
Iisus ne-a spus ca adevarul si realitatea sunt undeva mult mai sus, intr-un loc profund, la Tatal. Lumea este doar un exterior superficial, care nu ne lasa sa privim in interior, spre noi insine.
Hindusii considera salvarea omului eliberarea din iluzia lumii fizice (naturale), urmata de unirea cu realitatea, unde individul se pierde in absolut, asemenea unei picaturi de apa intr-un ocean, sau sufletul sau se uneste cu un zeu.
Budistii spun ca fiecare fiinta umana poseda 2 naturi proprii: una aparenta si una reala. Cea aparenta este micul sine sau ego, care se schimba mereu, fiind diferit; cel real este Marele Sine Buddha care este mereu acelasi. Sinele mic se afla in lumea aparenta, in cea samsarica. Sinele Buddha exista in lumea reala, in cea nirvanica. In lumea samsarica omul este masura tuturor lucrurilor. Totul este relativ. Totul se schimba. Doar in lumea reala, in cea nirvanica, gasim constanta.
Einstein a spus ca "realitatea este doar o iluzie, desi, e drept, una foarte persistenta".
Intr-o forma sau alta, cu totii constientizam existenta realitatii interiului ce creeza exteriorul. Vad un exterior din apa, o lume din apa.....si totusi......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu