duminică, 10 ianuarie 2010
Jurnal de călătorie (întoarcerea în Bucureşti)
Intoarcerea în Bucureşti s-a petrecut duminică dimineaţă, într-o altă formulă şi cu un alt mijloc de transport. Călătoria a inceput cam aşa:
După o ora de somn, aud ceva voce stridentă de mamă..Prima incercare de trezire a eşuat, la fel şi a doua, cea de a treia funcţionând. Mă ridic din pat cu nervii cei mari, iritată fiind din cauza vocii stridente.
Organizare maximă, grabă mare, ceva întârziere la mijloc, nervi întinşi la maxim..
Am ajuns în cele din urma pe peron, cu 2 genţi de voiaj, plus una pusă în gât în care se găsea laptop-ul. Am fost lăsată singură, însă nu pentru mult timp, întrucât colega de călătorie, de apartament si de viaţă şi-a făcut apariţia, însoţită de o mamă, un troler si o geantă de voiaj cu un chinez în ea.
A sosit si trenul, un accelerat aproape plin cu oameni, bagaje, vibe-uri citadine şi săteşti. Cu ceva ajutor din partea mamei, am reusit sa ne urcam în mijlocul de transport. Urmeaza marea foiala!
Locurile nu putea fi decât în partea cealalta a vagonului, drept pentru care a trebuit să efectuăm 3 drumuri cărând bagaje dintr-o parte în cealaltă.
Surprizele s-au ţinut lanţ, iar în compartiment ne-au întâmpinat 2 grupuri diferite: unul venit din Spania, concretizat într-un cuplu trecut de prima tinereţe şi un al doilea grup format din două domnişoare de mahala. Una dintre "stimabile", cu voce patrunzătoare, accent moldovenesc, mult prea plină de tupeu de mahala, ne-a captat atenţia încă de la primul contact vizual cu spatiul provizoriu de locuit.
Bagajele cărate dintr-un capat în celălalt al vagonului, le-am abandonat pe coridor, undeva langă compartimentul in care erau locurile noastre. Foiala cea mare a continuat cu multe drumuri facute la baie, cu scopul consumului de tutun.
Am reuşit în cele din urma sa luam loc, fără chef de socializare şi mult prea încălzite de la caratul bagajelor. În compartiment se purtau ceva discuţii aprinse despre un oarecare "Sărsăilă". Acest Sărsăilă, a fost personajul principal al tuturor discuţiilor purtate de către cele 2 grupuri. Cine este Sărsăilă?
Sărsăilă este un personaj urâţel, înzestrat cu puteri supranaturale, care provoacă teamă în randul celor 3 femei din cutia provizorie de locuit a mijlocului de transport in comun. Se pare ca acest Sărsăilă este dematerializat, situându-se undeva in zona limitei dintre ficţiune şi realitate. Mai este cunoscut şi sub denumirea de drac, demon, necuratul, satana, scaraoschi s.a.
Observ ceva confuzie în rândul tinerelor femei în ceea ce priveşte învăţătura crestina. Ele par a fi foarte evlavioase, cu friica de Sărsăilă. Din poveştile uneia dintre domnişoarele de mahala am inţeles că fetele cred în destin, concept pe care dogmele creştine îl neagă cu vehemenţă; religia musulmană aminteşte despre soartă sau destin : “Maktub!”. Conform creştinismului, viaţa noastră nu are un curs anume, fixat de catre cineva, cu un inceput şi un final prestabilite. Suntem mici dumnezei, suntem stăpânii propriei noastre vieti şi absolut tot ceea ce ni se intamplă este rezultatul acţiunilor noastre sau a alegerilor noastre.
Călătoria cu trenul a durat aproximativ 6 ore. Alegerea trenului s-a dovedit a fi una ok, întrucât ne-am permis luxul de a fuma cand am dorit, la baie sau chiar pe hol. Cât despre compania de drum din compartiment, pot spune că m-a surprins pe toata durata călătoriei. Prostia umană se pare ca nu doare si duce spre infinit!
Dintre discuîiile purtate de catre cele 3 femei, amintesc câteva:
1) O discutie clasica, intre cineva sosit dintr-o tara straina (cel mai probabil Spania sau Italia) si un baştinaş rămas în ţara proprie:
"- Cât ajunge o eşarfă în România? întreabă doamna proaspăt venită din Spania.
- Poate ajunge şi la 60 de lei! răspunde una dintre domnişoare.
- Vai de mine! Acolo, în Spania, o luăm cu 2 euro, orice model vrem noi. Prea scump aici. Ce să mai vorbesc despre mâncare, care este mult mai ieftină acolo..."
2) Trecând de staţia Ploieşti, s-a putut vedea pe fereastră Combinatul Petrochimic. Doamna sosită din strainatate, a început să râdă voios si a exclamat:
"- Uite: cazanele lu'Sărsăilă! Uite şi flacăra..asta-i gura lu'Sărsăilă!"
3) "Este ora 2..omul negru n-a venit! Este ora 3..Sărsăilă n-a venit!" Aceasta a fost o constatare venita din partea uneia dintre domnisoarele de mahala.
4) Doamna sosită din Spania, vorbind despre sotul ei, care se afla pe coridor in fata geamului, precizează:
"- Stă cu căciula aia în cap de dimineaţă..poate face naibii păduchi!".
Nu sunt in masura sa judec pe nimeni si nici nu voi face asta, insa ignoranta, lipsa bunului simt sau a celor cativa anisori de acasa si lipsa de informatii le semnalez ca fiind trasaturi umane ce slabesc spiritul si incetoseaza psihicul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Chiar am citi tot si eu ma amuz tare aici!!ai cv din umorul domnului de psihologie...simpatica foc pupici... tot io And
RăspundețiȘtergere