duminică, 10 ianuarie 2010

Jurnal de călătorie (întoarcerea în Bucureşti)


Intoarcerea în Bucureşti s-a petrecut duminică dimineaţă, într-o altă formulă şi cu un alt mijloc de transport. Călătoria a inceput cam aşa:



După o ora de somn, aud ceva voce stridentă de mamă..Prima incercare de trezire a eşuat, la fel şi a doua, cea de a treia funcţionând. Mă ridic din pat cu nervii cei mari, iritată fiind din cauza vocii stridente.
Organizare maximă, grabă mare, ceva întârziere la mijloc, nervi întinşi la maxim..
Am ajuns în cele din urma pe peron, cu 2 genţi de voiaj, plus una pusă în gât în care se găsea laptop-ul. Am fost lăsată singură, însă nu pentru mult timp, întrucât colega de călătorie, de apartament si de viaţă şi-a făcut apariţia, însoţită de o mamă, un troler si o geantă de voiaj cu un chinez în ea.
A sosit si trenul, un accelerat aproape plin cu oameni, bagaje, vibe-uri citadine şi săteşti. Cu ceva ajutor din partea mamei, am reusit sa ne urcam în mijlocul de transport. Urmeaza marea foiala!
Locurile nu putea fi decât în partea cealalta a vagonului, drept pentru care a trebuit să efectuăm 3 drumuri cărând bagaje dintr-o parte în cealaltă.
Surprizele s-au ţinut lanţ, iar în compartiment ne-au întâmpinat 2 grupuri diferite: unul venit din Spania, concretizat într-un cuplu trecut de prima tinereţe şi un al doilea grup format din două domnişoare de mahala. Una dintre "stimabile", cu voce patrunzătoare, accent moldovenesc, mult prea plină de tupeu de mahala, ne-a captat atenţia încă de la primul contact vizual cu spatiul provizoriu de locuit.
Bagajele cărate dintr-un capat în celălalt al vagonului, le-am abandonat pe coridor, undeva langă compartimentul in care erau locurile noastre. Foiala cea mare a continuat cu multe drumuri facute la baie, cu scopul consumului de tutun.
Am reuşit în cele din urma sa luam loc, fără chef de socializare şi mult prea încălzite de la caratul bagajelor. În compartiment se purtau ceva discuţii aprinse despre un oarecare "Sărsăilă". Acest Sărsăilă, a fost personajul principal al tuturor discuţiilor purtate de către cele 2 grupuri. Cine este Sărsăilă?

Sărsăilă este un personaj urâţel, înzestrat cu puteri supranaturale, care provoacă teamă în randul celor 3 femei din cutia provizorie de locuit a mijlocului de transport in comun. Se pare ca acest Sărsăilă este dematerializat, situându-se undeva in zona limitei dintre ficţiune şi realitate. Mai este cunoscut şi sub denumirea de drac, demon, necuratul, satana, scaraoschi s.a.
Observ ceva confuzie în rândul tinerelor femei în ceea ce priveşte învăţătura crestina. Ele par a fi foarte evlavioase, cu friica de Sărsăilă. Din poveştile uneia dintre domnişoarele de mahala am inţeles că fetele cred în destin, concept pe care dogmele creştine îl neagă cu vehemenţă; religia musulmană aminteşte despre soartă sau destin : “Maktub!”. Conform creştinismului, viaţa noastră nu are un curs anume, fixat de catre cineva, cu un inceput şi un final prestabilite. Suntem mici dumnezei, suntem stăpânii propriei noastre vieti şi absolut tot ceea ce ni se intamplă este rezultatul acţiunilor noastre sau a alegerilor noastre.
Călătoria cu trenul a durat aproximativ 6 ore. Alegerea trenului s-a dovedit a fi una ok, întrucât ne-am permis luxul de a fuma cand am dorit, la baie sau chiar pe hol. Cât despre compania de drum din compartiment, pot spune că m-a surprins pe toata durata călătoriei. Prostia umană se pare ca nu doare si duce spre infinit!



Dintre discuîiile purtate de catre cele 3 femei, amintesc câteva:

1) O discutie clasica, intre cineva sosit dintr-o tara straina (cel mai probabil Spania sau Italia) si un baştinaş rămas în ţara proprie:

"- Cât ajunge o eşarfă în România? întreabă doamna proaspăt venită din Spania.
- Poate ajunge şi la 60 de lei! răspunde una dintre domnişoare.
- Vai de mine! Acolo, în Spania, o luăm cu 2 euro, orice model vrem noi. Prea scump aici. Ce să mai vorbesc despre mâncare, care este mult mai ieftină acolo..."

2) Trecând de staţia Ploieşti, s-a putut vedea pe fereastră Combinatul Petrochimic. Doamna sosită din strainatate, a început să râdă voios si a exclamat:
"- Uite: cazanele lu'Sărsăilă! Uite şi flacăra..asta-i gura lu'Sărsăilă!"

3) "Este ora 2..omul negru n-a venit! Este ora 3..Sărsăilă n-a venit!" Aceasta a fost o constatare venita din partea uneia dintre domnisoarele de mahala.

4) Doamna sosită din Spania, vorbind despre sotul ei, care se afla pe coridor in fata geamului, precizează:
"- Stă cu căciula aia în cap de dimineaţă..poate face naibii păduchi!".

Nu sunt in masura sa judec pe nimeni si nici nu voi face asta, insa ignoranta, lipsa bunului simt sau a celor cativa anisori de acasa si lipsa de informatii le semnalez ca fiind trasaturi umane ce slabesc spiritul si incetoseaza psihicul.

Libertate vs viata de cuplu

In conditiile actuale, consider ca ne traim existenta, facand parte, simultan, din 2 sisteme: sistemul personal si cel democratic.
Traim intr-un sistem democratic, in care lumea este condusa in functie de profit. Libertatea nu mai are nici o treaba in acest sistem, deoarece, libertatea este o forma de organizare in care nu numai ca un tiran, sau un grup mic de conducatori nu iti pot dicta, ci nici macar majoritatea nu iti poate dicta (teoretic vorbind, asta inseamna sa fii liber).
Democratie este o forma de organizare in care te supui regulilor majoritatii, indiferent daca vrei, sau nu..
Asadar, in sistemul democratic in care existam, nu suntem niste fiinte libere, fiind constransi de "majoritate"!
In acelasi timp, traim si intr-un sistem personal, cladit de catre noi insine. In acest sistem, avem posibilitatea de a fi liberi, avem posibilitatea de a face ce ne dorim, fara nici un fel de explicatie, fara nici o constrangere! Daca esti prins intr-o viata de cuplu, asta nu inseamna ca trebui sa-ti pierzi libertatea!
Am intalnit ceva persoane, care au renuntat la acest lux (luxul libertatii) pentru o viata de cuplu!

Libertate vs relatie de cuplu
.... iata un subiect care merita dezbatut in detaliu!
Este trist cand vezi ca se intampla asa ceva, mai ales cand personajele implicate intr-o relatie in care se mananca libertatea pe paine, sunt prieteni buni..
In conditiile in care, deja libertatea a ajuns o resursa rara..cum sa te privezi de ea, in mod constient si voit, doar pentru a avea o viata de cuplu?!

Jurnal de călătorie (plecarea din Bucureşti)

Plecarea din Bucuresti s-a amanat cu cateva ore bune, ora 13 fixata cu o zi inainte, transformandu-se in ora 17..
Un popas demn de luat in seama a fost cel facut la Ramnicul Sarat cu scopul achizitionarii unei roate pline cu Covrigi de Buzau.



In urma unui dragut telefon, m-am mobilizat in sensul efectuarii unei vizite tarzii, in ceas de noapte, cu ceva taxi. Destinatia imi era foarte cunoscuta, undeva prin militari, intr-un spatiu de locuit bucurestean al unor prieteni vechi. Intalnirea a fost pe masura asteptarilor mele, intrevedere draguta, serata jamaicana, asezonata cu niste muzica reggae de calitate si niste vibe-uri mega ok din partea participantilor. Serata s-a sfarsit in mod unic pentru fiecare: unul mai obosit, care ameninta cu somnul de cateva ore bune, s-a indreptat catre dormitor in jur de ora 4; eu am vrut sa duc steagul si nu m-am lasat batuta, cedand totusi in jur de ora 8..am fost practic "alungata" la somn, in conditiile in care atipisem de vreo 5-6 ori pe canapea; iar ultimul participant la serata, a incheiat asa cum o face dintotdeauna..ducand stafeta mai departe!
Am fost trezita cu multe insistente dupa cateva ore de somn! Am parasit zona militari si ne-am indreptat catre favorit, unde se gaseste spatiul meu de locuit, pentru a-mi face bagajul si a porni la drum spre casa..un alt spatiu de locuit situat undeva in zona Bacau-lui..
Si pentru ca ziua buna se cunoaste de dimineata..la favorit s-a intamplat ce trebuia sa se si am pornit cu vibe ok intr-un road trip dragut!
Margareta s-a comportat exemplar..la fel si soferul ei! Trip ok, fara intamplari neprevazute, cateva radare pe drum..neluate, cateva opriri pentru detripare..
Dupa ce am ajuns la destinatie, am fost preluata de "legatura", si am continuat cu ceva cafele si sucuri si nu numai..a urmat o alta intrevedere in bucataria cea verde! "Pana la lesin!"
Road trip-ul s-a incheiat langa un brad inalt, in forma de cui, luminat inca in spiritul craciunului, printre molecule de apa:

miercuri, 6 ianuarie 2010

Drumul Taberei, ianuarie 2010



Vedere dintr-un spatiu de locuit bucurestean.

luni, 4 ianuarie 2010

O boaba va rog....




"Ma numesc Speedy, sunt un bulldog englez de 5 luni si imi doresc si eu o boaba, daca se poate..."

marți, 29 decembrie 2009

Ho Ho! Mos! Mos!

De ce sa lovesti in persoanele care-ti vor binele si care-ti intorc doar partea cu binele a monedei? De ce sa raspunzi agresiv, violent, sau sa fii mereu gata de atac in conversatie?! Chill out bro! Cam asta-i "secretul" unei singuritati viitoare...poti sa fii sau sa te simti singur in orice context, chiar daca esti sau nu inconjurat de oameni, chiar daca traiesti sau nu intr-o comunitate..
Totul sta in vibe-ul tau.. Sigur ca are o importanta notorie si oamenii care te inconjoara, insa nu decisiv! Hotararea decisiva o are numai rezultatul actinilor tale! Indiferent in ce sau in cine crezi, sau nu crezi, ar trebui sa fii constient ca binele invinge mereu, indiferent in ce forma se concretizeaza el!
Totul tine de exercitiu..incearca azi sa raspunzi zambind senin la o rautate adresata de un prieten apropiat, iubit, sora, cunostinta, strain..incearca si maine..si poimaine..si te asigur ca dupa o saptamana de raspunsuri de acest gen, se schimba ceva in viata ta..se instaureaza un soi de liniste interioara, te alegi cu un zambet nevinovat, cu o fata mai luminoasa..ochi mai clari!
Raspunde la orice cu bine! Da, te enervezi pe moment, poate injuri, poate arunci un capac de pamant, sau poate iti arunci chiar propriul telefon..e scuzabil orice comportament pana la urma, atata vreme cat nu se ajunge la violenta verbala sau mai rau, fizica! Marele secret este cum sa treci peste moment cat mai repede, iertand tot! Si iarasi un alt mare secret este sa constientizezi ca iertarea inesamna uitare! Devine totul mult mai usor pentru tine!
Suntem mult mai ingaduitori cu propria persoana decat cu celalalte din viata noastra! Ne iertam mult mai multe si ne acordam si 1000 de sanse daca este nevoie..
Si daca putem cu noi...de ce nu am putea si cu ceilalti?!
Nu e ok sa-ti plangi de mila! E un pas inapoi..o fuga in ireal, o dovada de pesimism ce nu ar trebui sa existe in viata ta deja mult prea prajita cu prea multe filme!
"It's gonna be all right!"..o expresie pe care mi-o doresc mereu sa-mi rasune in minte! Gandeste-te la lucruri bune si karma iti va intoarce acelasi lucru! Acumuleaza energii pozitive si te vei simti mult mai bine! Prajeste-te mai putin, fii mai ponderat daca ti-ai atins limitele! Masina, spre exemplu, de cate ori o incerci cu acceleratia pana la fund?! U've been there! U know how it is! Less is more! Multumeste-te si cu putin! (Ideal ar fi sa te multumesti cu orice!)

Imi asum angajamentul ca o sa recitesc aceasta postare de cate ori pot!

Acum realizez ce fac eu!!! Imi adresez indemnuri mie insami, vorbesc cu mine ca si cum as fi 2 persoane intr-una! Da..sunt singura..dar ma descurc si asa! Am fost nevoita sa ma dedublez..sa port dialoguri cu ambele personalitati..practic am chiar 3 personalitati (am inclus si naratorul, care tot eu sunt)! Sufar de tripla personalitate! Muamaaa cat imi doresc o sedinta cu un psiholog! Adaptare la singuritate este primul pas pe care-l fac la noul meu stil de viata! Urmeaza obisnuinta...iar in final, daca nu se schimba trendul cu nimic, vine si placerea! E fff tricky singuratatea! Te poate tranti la pamant grav, te poate tine undeva la linia de plutire, sau te poate acapara intru totu' transformandu-te intr-un sociopat! Si daca fugi de singuratate..cateaua dracului...te miroase, iti ia urma, si nu se lasa pana nu te gaseste si pune laba pe tine! Asa incepe lupta!

Hai sa fim mai buni in 2010! Hai sa nu mai fim lasi, hai sa nu mai fugim, hai sa fim mai open-minded, sa iertam mai mult, deci sa uitam mai mult! Share love and smile!

Sa nu uit si de formularea cea noua : "Ho Ho! Mos! Mos!" Welcome 2010!

Turma de oi



De ceva vreme sufar de un fel de paranoia ciudata...cred ca fac parte dintr-o turma de oi..eu la randul meu fiind o oaie..
Daca o oaie isi prinde parul in codita de cal, celalalte oi, vor adopta indata acelasi stil, astfel, intr-un timp ff scurt se va naste un nou trend: codita de cal!
Daca o oaie capata ceva tic verbal gen: "eugen", sau "frate" sau poate ticul cel mai minimalos din lume, "da", celalalte oi vor asimila neasteptat de repede ticul verbal si il vor folosi in masa!

Mi se pare atat de asemanator comportamentul fiintelor umane, luate impreuna, ca si colectivitate, cu cea a unei turme de oi, incat mai am putin si ajung sa cred ca ne tragem din oi, ca si origini..

Iata de ce originalitatea, unicitatea devin niste resurse rare ale omenirii!